Profilaxie

Mi-as scoate inima din piept si as insamanta-o, daca as fi convinsa ca din ea nu ar rasari si flori ale …raului. Nu-mi iau viata; doar pentru ca inima mea, insamantata, ar putea naste numai…flori ale raului. Cu timpul, ea se dezabuzeaza de rau, lasandu-mi macar bucuria ca, la moartea mea, ea va fi stearpa.

Mintea, gandirea, nu ne ridica nici o problema; contingenta ei nu ne nelinisteste, dar inima,  ea e depozitul tuturor amintirilor noastre, ea inregistreaza esecurile si micimile noastre  intr-un balast impur, poluandu-me sangele cu o otrava insublimabila.

Credinta si speranta nu sunt un filtru eficient pentru ea, ceea ce te face sa te ingrijorezi de samanta plantata in mostenitorii tai. Oamenii ar trebui sa fie multumiti ca traiesti inchis ca o cutie a Pandorei – cel putin asa…esti un rau izolat. Tu, cu trupul tau in carantina, iti esti singurul bolnav. A pastra raul numai pentru tine – nu seamana asta cu altruismul? Nu este acesta un fel de a face Binele in mod dezinteresat? Un rau sporifer, pe care il tii sub control, te obliga sa spui: Pastrati-va, nu va risipiti! Infernul trebuie sa fie numai al tau. E la fel de amar ca un medicament,     dar, nu te iluziona, el nu te va vindeca, el iti va crea un apetit pentru viata. Aceste ”necuratenii” doar timpul le va spala. Imprecatii le  iti vor inlocui globulele, dar, cu siguranta, timpul le va vlagui.  Obosite, la sfarsitul vietii, isi   vor canta linistea si se vor transfigura originar in Haos.

Ispita ridicarii la cer nu trebuie sa te mai chinuiasca. Ce sa cauti acolo? Un adevar? Acesta este aici, cu tine, chiar daca este…daunator. Pacatul legitimeaza apartenenta la aceasta lume, incremenirea noastra in existenta. Bucura-te! E adevarul TAU! Tot omul vrea sa fie bun (sau macar sa fie considerat astfel), dar face asta risipindu-si Raul in lume (care, pana la urma e tot a lui). Destul de frivol acest gand si, nu se ridica, macar, la gentiletea de a deveni concept.  Izbanda descotorosirii de “tine” nu e glorioasa, denota mai degraba un fals eroism, si nu e laudabil nici ca subiect pentru o naratiune nereusita….